МОЙ НЕЖНЫЙ И ЛАСКОВЫЙ ЗВЕРЬ

păianjenii sunt miniștri peste interdicții
altfel de mâini întinse spre lucruri
şi-au lăsat refuzul în mine
cu înțelesul să-i ucid

cu ochii mocniți
prin aerul în care ai putea coace și o piatră
trece ea cu urbanitate
poate nu m-a văzut
preț de-o clipă sunt în siguranță
inițiale sfârșiturile lumii accent solitar
fiodor mihailovici fiodor mihailovici
mănânci ciozvârtă de miel
ochii lui o sa te urmărească toată viața
dimitri iar a rămas fără carboave
tentacule caracatiță trece
мой нежный и ласковый зверь

noaptea-s mistuit de migraţii orizontale
la masa de joc de jur împrejur viermuie obscurul
mântuirea aluminiul rahatul
glontele cu manta de argint
şi praful de pușcă

sunt un om fără de lege
tutun cărți mustăți unse de bere şi ceai
ceasurile zăpăcite-n fundul buzunarelor
nici unul din cei sfârșiți de mine – puterea lor rămasă netrăită – 

nu şi-a spus povestea deseatnicului
păianjenii cu libertatea lor în toi
sunt un hățiș la mine-ntre tâmple
fiodor mihailovici fiodor mihailovici
asta se cheamă ceea ce iubim sau nu
când ea îşi ceartă neorânduielile rochiei
mătase de muselină
mulată peste rotunjimi
fiodor mihailovici fiodor mihailovici
doar ea îmi dă senzaţia de timp
мой нежный и ласковый зверь

duhovnicul meu are vârsta fiecărui mort
sunt singur acum cu păianjenii mei
fără să ştiu care-mi seamănă mai bine
sunt încântat de nemișcarea asta somnolentă
a cui e moartea mai bună
acum când trece prin creștetul amiezii
мой нежный и ласковый зверь