stau şi plâng furios şi-l lovesc cu piciorul şi cravașa
şi el nechează într-un galop răsturnat
calul meu pe care cu brutalitate l-am aruncat în luptă
sub care știam că mă pot ascunde
de arme de spaimă de frig
lumea trece şi spune ia te uită omului i-a murit calul
el nici nu ştie
ce înduioşătoare şi necunoscută e legătura
dintre cal şi călăreț
i-am îndesat zăbala în gură
am tras puternic de frâul ce nu a dat nicicând urme de oboseală
ce patetic este spune lumea trecătoare
omul acesta cu puşca asta frumos încrustată
calul din ultima bătălie s-a transformat într-un capac de bere
şi se rostogolește pe pavaj
eu nu am crezut că a murit
nu-l mai văzusem vreodată mort
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu