duminică, 10 noiembrie 2019

CÂINELE LUI FIODOR MIHAILOVICI




m-am trezit dintr-un somn profund. pe la patru.
am încălzit samovarul am băut vodka. şi mi-am aprins o ţigară
am expectorat de pe balcon
apoi am privit peste clădiri.

acoperișurile nu erau strălucitoare,
pe unul din ele cineva  înălțatase un steag.

ferestrele erau blindate cu scânduri
şi antenele de televiziune acoperite cu cearceafuri galbene.

într-un colț sub un raft stătea zgribulit câinele.
umbra mea peste el.
apoi
se întindea leneș.
îşi făcea de lucru cu gâtul unui flamingo roz.

el mă imita şi nu pleca de la mine din milă
de a nu suferi de spaima
că nu aș mai putea fi stăpân

în fiecare doarme un câine rotund, încolăcit.
ochii mei văzuți de câine sunt
ca urmele de cuie smulse din palme

apoi
am fumat şi băut ceai și vodka aproape o viaţă de om.
fiodor mihailovici, fiodor mihailovici,
de-o săptămână cântă fanfara în parc
şi nu-mi găsesc hainele, țigările, cartușele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu