SCRIERE CĂTRE TINE

într-o dimineață a unei zile caniculare – după rememorările –
am fost pe o stradă paralelă – până atunci necunoscută –
pe strada de la periferie nu m-aș fi dus –
să-mi amintesc de copilul creat în întregime de noi
și părăsit avorton
în cabinetul din nervion plaza
lăsându-i liber drumul spre crematoriu,
mai târziu
i-am respirat fumul din aerul impregnat
chansonnette lavande
o pasăre de fum printre alte lebede sufletești
și înghițituri amare de alcool ieftin.
pe o stradă undeva la o periferie peste un parc peste o bancă frunzele cădelnițau haotic într-un loc sufletesc ascuns
în pasajul ce duce spre terenurile de fotbal
în arbori, o pasăre nevinovată –
da-da-da
– acolo în fum

dintr-o dată frunzele au înghețat
au ieșit din ordinul tremurător impus
de vânt


pe strada asta paralelă
sunt ceţuri nedesluşite  din tabac –
am stat în picioare lângă bancă privind la fereastra
acoperită de frunzele copacului
care în rătăcirile noastre erau
caii de la fereastra noastră
am scos un pix şi pe  manșeta de la cămașă
mi-am făcut socotelile de suflet
(pe vremea aceea exista?)
dar nu dintotdeauna știute
îmi spuneam și
exploda aerul în plămânul meu

n-am să mai trec pe strada asta
voi fi paralel oricărui   a t u n c i
 glisat spre   a c u m
printre frunze căzute din arțari înalți și printre străini care nu

nu te iau în seamă și – într-adevăr – ce-aș fi vrut
să văd
dacă tu nu ai existat?